Travel Review

Manastirea Sfantul Fanurie

Astazi nu am sa va prezint o destinatie turistica ci un popas spiritual. Mereu sunt in cautarea unor locuri speciale, unde sa ma incarc pozitiv si sa mai invat si niste lectii de viata. In cautarile mele am poposit in multe locuri in ultimii 5 ani. De la Sarmisegetuza Regia la Sinca Veche, de la Sfinx si Varful Ocolit la Manastirea Caraiman, de pe Moldoveanu, iata-ma ieri la Silistea Gumesti. Dar nu pe urmele morometilor lui Marin Preda, ci in pelerinaj la Manastirea Sfantul Mucenic Fanurie.

Pe terenul unui fost aeroport militar se afla in constructie acest asezamant monahal. Parintele Staret, Benedict Mihalcea a construit deja o bisericuta de lemn foarte frumoasa in stil maramuresan, iar biserica o construieste pe temelia unei foste hale a aeroportului. Parintele este foarte gospodar si foloseste tot ce a gasit in paragina – din fostul hangar al avioanelor a facut hambar, iar o fosta cladire administrativa adaposteste chiliile si trapeza. Acum incepe lucrul la acoperisul bisericii.

Este prima manastire din Romania inchinata Sfantului Mucenic Fanurie si functioneaza din anul 2008 in judetul Teleorman, langa Silistea Gumesti (la 120 km de Bucuresti). Manastirea adaposteste o icoana veche greceasca a Sfantului Fanurie. Hramurile Manastirii sunt Sfantul Fanurie pe 27 august, Sfintii Imparati Constantin si Elena pe 21 mai si Duminica Tuturor Sfintilor.

Este o manastire saraca, iar Parintele Benedict este ajutat de un frate calugar, mama sa in varsta de 73 de ani si inca doua persoane. I-am vazut mainile muncite si pentru prima data in viata am spus din tot sufletul ”sarut-mana parinte” si vorba a fost urmata de fapta.

La slujba au fost peste 150 de pelerini din Rosiori, Pitesti si Bucuresti. Din pacate enoriasii sunt putini deoarece in Silistea Gumesti sunt foarte multe case de rugaciuni ale unor secte si chiar si mai multa saracie. Parintele se gospodareste prin fortele proprii: ara, seamana, ingrijeste animalele, pasarile si stupii. Si face toate astea dupa ce anul trecut a fost la un pas de moarte.

Predica sa la slujba de ieri a fost prezentarea experientei personale. A fost impuns in plin de un taur si a avut 4 coaste rupte, ficatul perforat si a pierdut mai bine de 3 litri de sange.  S-a refacut si acum munceste poate chiar mai mult decat inainte. Ideea de a ne spune acest fapt in cadrul predicii i-a venit atunci cand a fost intrebat de o enoriasa de ce Dumnezeu pedepseste si pe un om sfant. Parintele ne-a spus ca si el a facut greseli in viata ca orice om, dar ca nu asa trebuie sa privim relatia cu Dumnezeu. In viata apar si asemenea cumpene din care putem iesi mai intariti daca privim totul din perspectiva corecta, daca nu intram in panica si daca avem credinta si vointa de a depasi momentul dificil.

Am vizitat multe manastiri si majoritatea au acel aspect comercial care le rapeste tot ceea ce ar trebui sa fie cu adevarat un asemenea lacas. Pentru prima data am gasit la Manastirea Sfantul Fanurie ceea ce trebuie sa fie cu adevarat Biserica lui Dumnezeu si cei ce o slujesc. Parintele Benedict este un om deosebit, un suflet mare si un spirit ales. Este chiar validarea proverbului – omul sfinteste locul.

Manastirea Sfantul Fanurie nu este o destinatie turistico-ecumenica si nici nu va fi. Este o oaza de simplitate, de credinta, de adevarata spiritualitate, un asezamant binecuvantat de Dumnezeu, un loc special unde te poti incarca pozitiv din toate punctele de vedere. Iar Parintele Benedict este o dovada vie a adevarului ca fiecare trebuie sa ne gasim adevarata cale, menirea si sa facem totul pentru a le implini.

Va indemn sa mergeti sa va convingeti cu ochii, mintea si sufletul si sa il ajutati cu ce puteti (chiar si doar cu o rugaciune) pe Parintele Benedict sa construiasca manastirea. Si pentru orice eventualitate iata si datele de contact: 0724.963.683; 0766.572.804 Staret Ieromonah Mihalcea Fanel Benedict, Manastirea Sfantul Mucenic Fanurie, localitatea Silistea Gumesti, judetul Teleorman; CIF 24234734, cont RO52BRDE350SV28367503500 BRD Rosiorii de Vede.

Alina Moise

Poiana Brasov – Cheile Zarnestiului

Am prins prima ninsoare din acest an la munte in Poiana. A fost foarte interesant deoarece in cinci zile am prins o vreme care se poate incadra foarte usor ca apartinand la trei anotimpuri diferite. In ziua in care am ajuns parea sa fie primavara, soarele stralucea pe cerul fara nori si temperatura era de 17-18 grade. A doua zi insa a debutat cu furtuna, tunete si fulgere si apoi o adevarata vreme de toamna. In cea de-a treia zi a venit si iarna, cu fulgi mari si frumosi si cu un peisaj superb. Mi-a placut foarte mult, mai ales ca in aceasta perioada Poiana Brasov este foarte putin populata si astfel ne-am putut relaxa in adevaratul sens al cuvantului.

In ultima zi ne-am hotarat sa facem si o excursie in Cheile Zarnestiului. Am plecat din Poiana spre Rasnov pe un drum proaspat asfaltat. Din Rasnov am pornit spre centrul orasului Zarnesti unde am gasit un indicator spre Gura Raului. Daca nu va descurcati intrebati de Pensiunea Hora cu Brazi sau de Cabana Gura Raului – localnicii sunt foarte binevoitori si va vor indruma fara greseala.  De la Cabana Gura Raului puteti sa mai mergeti  cu autoturismul cam 2 km pe un drum forestier acceptabil chiar si in aceasta perioada a anului. Dupa circa 1 km drumul se bifurca – la stanga spre satul turistic Magura si inainte spre Cheile Zarnestiului, pana la bariera unde se lasa autoturismul. Urmeaza un drum de circa o ora dus-intors prin chei, unde aveti ce vedea in orice anotimp. Am sa las imaginile sa vorbeasca.

In zona sunt foarte multe de vazut. Cetatea Rasnovului este foarte aproape, la fel Castelul Bran. Daca doriti sa va cazati in zona va recomand cu caldura pensiunea Club Vila Bran (http://www.vilabran.ro/ 0722485407 sau 0742044598), unde totul este la superlativ: cazare, mancare traditionala delicioasa, seri de karaoke si dans, acces la piscina acoperita, mini gradina zoologica si un program variat pentru familiile cu copii.

Zona aceasta este foarte frumoasa, accesibila si as spune ideala pentru petrecerea sarbatorilor de iarna de care ne apropiem cu pasi repezi. Daca va doriti mai putina agitatie va puteti caza la pensiuni in zona Bran- Sohodol, unde veti avea si o priveliste superba.

Alina Moise

Fagaras: Balea-Podragu-Moldoveanu

Mi-am dorit foarte mult sa urc pe cel mai inalt varf din Romania, pe Moldoveanu  (2544m), dar cu trecerea timpului (am deja 36 de ani) mi se parea ca devine doar un vis, deoarece niciodata  nu am stat prea bine la capitolul conditie fizica, iar traseele din Fagaras nu sunt  precum cele din Bucegi. Dar de obicei, atunci cand vreau cu adevarat ceva  fac tot ce pot sa-mi indeplinesc visul.  Asa ca, de la inceputul verii am inceput sa ma pregatesc : am alergat si am urcat scari din alergare aproape zilnic. A fost destul de greu deoarece eu  nu am facut sport nici macar in scoala (am avut astm bronsic) si nu puteam sa alerg nici macar dupa autobuz. Au contat foarte mult vointa si perseverenta, dar mai ales sotul si baiatul meu care m-au incurajat permanent. Si a venit momentul adevarului.

Pe 7 august am mai facut o ultima verificare – am urcat cele 1480 de trepte pana la Cetatea Poienari in 35 de minute, fara sa ne fortam si cel mai important fara sa resimtim oboseala. Am considerat ca totul este pregatit si in ziua urmatoare am inceput aventura noastra in Fagaras. La ora 9,30 plecam de la Cabana Balea spre Saua Caprei, pe o ceata de nu vedeai la un metru.  Am urcat greu si dupa o ora si jumatate ne aflam langa Lacul Capra (timp dublu fata de cel standard). Deja era clar ca nu vom face doar 8 ore (timpul standard de traseu) pana la Cabana Podragu, destinatia noastra din acea zi. Dar nu ne-am inchipuit nici un moment ca aventura noastra va dura 14 ore (eu calculasem 12, iar sotul meu 10 – prea optimist).

Urcam, coboram si iar urcam. Traseul superb, de vis. Liniste si maretie. Transfagarasanul serpuind in lumina soarelui. Imi spuneam ca merita tot efortul. Si tocmai cand ma bucuram mai mult de peisaj a venit si prima problema. Mi s-au rupt chingile de la rucsac si a cazut in rapa. Asta se intampla cand nu ai un rucsac bun, sa imi fie invatatura de minte. La mine erau doar hainele de schimb si sacii de dormit (cam 9 kg) asa ca nu s-a deteriorat nimic, doar ca am pierdut timp pretios pana cand a coborat sotul in rapa, mi l-a adus si l-a reparat cu o improvizatie care a tinut mai bine decat originalul!

Asa ca am ajuns la Fereastra Zmeilor pe la 14,30 dupa 5 ore de traseu si nu eram inca nici la jumatatea drumului.  De aici aveam doua variante spre Podragu si noi am ales sa mergem pe la Trei Pasi de Moarte. Zona cunoscuta sub aceasta denumire nu este chiar asa de speriat dar pentru mine a fost foarte greu si nu as fi putut sa trec cu rucsacul in spate.  La Trei Pasi de Moarte urci si cobori ajutandu-te de cabluri si lanturi, iar pentru mine coborarea a reprezentat o problema. Pana la urma am trecut cu ajutorul sotului, care a facut mai multe drumuri (a dus toti trei rucsacii si ne-a ajutat si pe mine si pe fiul nostru) dar, din nou am pierdut foarte mult timp.

La 18,30 am ajuns la Monumentul Nerlinger unde am fost ajunsi din urma de un grup de turisti straini condusi de un ghid roman, un domn in varsta foarte experimentat. Grupul pornise pe traseu la 13,30 tot de la Balea si se asteptau sa ajunga la Podragu in jurul orei 20,00 – erau clar mult mai antrenati si mai experimentati decat noi. Ghidul ne-a promis ca va anunta la cabana ca ne aflam pe drum si ca daca nu ajungem pana cand se intuneca ne va iesi in intampinare.  I-am multumit pentru amabilitate si am pornit din nou la drum. Coborarea de pe Varful  Mircii s-a dovedit foarte dificila, mai ales ca a inceput si ploaia. Ne-am pus pelerinele si am mers mai departe, dar mult mai incet si  mai cu grija la fiecare pas.

Inca mai era o geana de lumina cand am inceput urcusul spre Varful Podragu, in jurul orei 21,oo. Si de aici incepe adevarata aventura. Am pornit lanternele si tot cam pe atunci s-a pornit si furtuna. Vant, tunete si fulgere. Nu mi-a fost frica nici un moment, desi cand fulgerele luminau pentru o fractiune de secunda vedeam prapastia la un singur pas in dreapta.  De cand ma  stiu nu am mai fost atat de calma, linistita si fara pic de frica. Si desi ne aflam pe traseu de mai bine de 12 ore totusi nu resimteam oboseala. La 22,30 am inceput coborarea spre cabana. Un timp am vazut luminile cabanei, apoi ne-am ghidat dupa semn pana cand l-am pierdut si pe acesta. Dar noi am continuat sa mergem si pana la urma am vazut din nou luminile dar ne-am dat seama ca am iesit total din traseu si ca ne indreptam spre prapastie. Dar imediat am vazut ca ni se faceau semne cu lanternele si dupa 10 minute am fost gasiti de baietii de la cabana care ne-au luat rucsacii si ne-au condus in siguranta la Podragu. Ghidul se tinuse de cuvant si anuntase sosirea noastra tarzie, iar cabaniera a urmarit lanternele noastre si si-a trimis ajutoarele sa ne aduca. Omenia pe munte este mult mai prezenta decat oriunde in alta parte.

Si uite asa, dupa 14 ore, la 23,30 am baut cate un ceai cald pregatit cu grija de doamna Corina, cabaniera de la Podragu. Am dormit la prici, in camera de 12 persoane (30 lei/persoana) trei nopti.  Camerele au toate termopane si  mai sunt inca doua dormitoare cu paturi suprapuse la pretul de 25 de lei.  Cabana este curata si cabaniera foarte primitoare. Avand in vedere altitudinea la care se afla (2136 m), Cabana Podragu este deschisa doar din iunie pana in octombrie. Daca ajungeti  vinerea sau mai ales sambata e posibil sa nu gasiti pat, dar se poate dormi si in sala de mese daca ai in dotare  izopren si sac de dormit. Dar se poate si cu cortul – am vazut  vreo 6-7 corturi langa lac. Semnal la telefonia mobila nu prea este, doar foarte rar o liniuta anemica pe Orange. Telefonul Corinei este 0745319766, dar pe timp de vara o puteti contacta doar prin SMS-uri trimise la acest numar. Pentru alte detalii legate de cazare la Podragu puteti suna la Dan Opris, 0740041766, care este in Sibiu, dar care vorbeste cel putin odata la 2 zile cu Corina.

A doua zi ne-am odihnit pentru a fi cat mai bine pregatiti sa atacam cucerirea Varfului Moldoveanu.  A fost o zi foarte frumoasa, insorita. Am admirat peisajul pe indelete, am si lenevit un pic pe un mototoi in spatele cabanei, am stat la un pahar de vorba cu doamna Corina si ne-am plimbat prin imprejurimi. Prin 1972 la o aruncatura de bat de cabana a cazut un elicopter. Epava a zacut acolo mai bine de 20 de ani si apoi prin anii 90 tot aluminiul a fost taiat, presat si carat cu carca sau cu magarii, iar acum se mai pot vedea rotorul si motorul ruginit. Si daca tot am pomenit de magari, trebuie sa va spun ca aprovizionarea cabanei se face exclusiv cu ajutorul lor. De aceea e de-a dreptul rusinos sa-i aud pe cate unii plangandu-se de preturile de la cabana. Si daca e sa fac o comparatie, la Podragu ceaiul e 2 lei iar la Babele (la gura telecabinei) accesul la toaleta e 3 lei! Este adevarat ca 1 l de Cola este 18 lei dar nu te obliga nimeni sa cumperi, mai ales ca in fata cabanei este un izvor cu o apa delicioasa si mai ales curata.

Pe 10 august am ajuns pe Moldoveanu. Am plecat de la Podragu la 6,30 iar la 11,30 eram in varf langa steag. De data asta ne-am incadrat perfect in timpul de traseu si am facut 10 ore dus-intors cu tot cu poze, filmari si odihna. Partea cea mai grea a fost cand am urcat pe Vistea Mare si apoi urcusul pe Moldoveanu. Cred ca ar trebui ca in aceasta zona sa se faca unele amenajari (gen cabluri si lanturi) deoarece sunt unele zone foarte periculoase, mai ales daca ai si rucsac. De altfel, majoritatea isi lasau rucsacii pe Vistea si ii recuperau la intoarcere. Si ca o constatare – erau mai multi straini decat romani sus pe Moldoveanu. Am avut noroc de o zi frumoasa si am putut vedea o priveliste care iti taia respiratia. Este atata frumusete si maretie acolo sus. Am putut sa regasesc acolo tot ce inseamna cu adevarat Romania. Si m-am simtit mandra si fericita, in locul caruia i se mai spune si acoperisul Romaniei.

Ziua urmatoare ne-am luat la revedere de la doamna Corina si am pornit spre Balea. De data asta am facut 12 ore. Cel mai greu urcus a fost pe Varful Mircii. La Trei Pasi de Moarte nu ni s-a mai parut chiar asa de speriat. Iar eu am mers jumatate de traseu cu geninchiul lovit dar am avut in dotare punga cu gheata (se poate achizitiona cu 5 lei de la magazinele cu specific militar si e foarte buna in situatii de urgenta – doar se strange in mana, se agita si doua ore te tine) si fasa elastica.

A fost o aventura pe cinste pe care nu o vom uita toata viata. Si acum cand scriu aceste randuri  imi reamintesc momentul cand am imbratisat tricolorul sus pe Moldoveanu.  Si va spun tuturor ca merita. Si nu trebuie sa fii super antrenat pentru asta. Oricine poate sa ajunga acolo daca isi doreste cu adevarat, cu multa vointa, atentie si un pic de conditie fizica. Si va garantez ca va veti privi cu alti ochi si pe dvs. dar si Romania. Magia Fagarasului va va cuprinde si va va insoti toata viata. Drum bun si carari insorite.

Alina Moise

Drumetie in Bucegi: Babele – Omu – Varful Ocolit

In vara asta am colindat muntii. Pe potecile din Bucegi, dar mai ales pe cele din Fagaras am reusit cu adevarat sa  ma relaxez . Cat de curand am sa va povestesc  aventura din Fagaras, dar acum ma rezum la plimbarea spre Omu. Si vorbesc despre o plimbare deoarece dupa ce am urcat pe Moldoveanu asa mi s-a parut traseul care duce la Omu. Pana la urma totul este in functie de felul in care privim lucrurile. Am mai fost de doua ori la Omu si de fiecare data a fost altfel.

Prima data, acum 8 ani a fost o adevarata aventura. Am prins o vreme nebuna: ploaie, vant, ceata de nu vedeai la un pas, iar noi nu eram echipati de munte. Ne alungase vremea urata de la mare si cum eram destul de tineri si fara destula minte am urcat pe munte in tenisi si fara pelerine de ploaie. Ne-am ambitionat si am ajuns murati bine la cabana. Nu am vazut nimic din peisaj si tocmai din cauza asta ne-a mai venit o idee creata – sa margem pana la Pestera. Si am coborat pe un traseu si mai dificil, fara sa tinem cont de timp. Cand am ajuns la Pestera am  constatat ca se inchide la Telecabina, totusi am avut noroc si am luat ultima telecabina spre Babele. Dar aici ne-a cam parasit norocul pentru ca spre Busteni  plecase de mult ultima telecabina. Asa ca in inconstienta noastra am luat decizia sa coboram pe Jepi. Era ora 17,30 cand am pornit iar la 21,30 cu ultima geana de lumina am ajuns in Busteni epuizati. Eu am mers aproape tot drumul cu glezna luxata (asta inseamna sa nu ai bocanci) si la un moment dat am alunecat si putin a lipsit sa nu cad in prapastie. Dar totul e bine cand se sfarseste cu bine si mai ales cand lectia este invatata. De atunci nu am mai urcat niciodata pe munte fara echipament adecvat.

Anul trecut ne pusesem in plan urcarea pe Moldoveanu dar nu a fost sa fie. M-am lovit la genunchiul stang dupa o cadere destul de urata iar medicii mi-au spus sa nu fac efort cel putin doua saptamani. Dar pe mine m-a apucat ambitia si dupa o saptamana am urcat la Omu. De fapt tinta finala era varful de langa Omu – Bucura Dumbrava sau Varful Ocolit. Citisem anumite lucruri despre acest loc cu adevarat special si am vrut neaparat sa ajung acolo. Unii spun ca aici ar fi fost Kogaionul dacic, altii cred ca este un puternic centru energetic sau chiar o poarta spre alte dimensiuni. Pentru mine a fost o poarta catre o parte a sufletului meu care nu isi gasea drumul catre mintea mea. A fost interesant. Vremea a tinut cu noi si chiar cu problemele de la genunchi am facut cam trei ore si jumatate de la Babele pana la Omu. Noaptea am petrecut-o la cabana tocmai pentru ca am vrut sa stau cat mai mult pe Varful Ocolit. Conditiile de la Cabana Omu sunt sub orice critica. Mirosul din dormitor este insuportabil si din cauza mizeriei (paturi nespalate) dar mai ales din cauza wc-ului care se afla chiar in zona dormitorului . La cabana nu este apa curenta dar cred ca s-ar putea gasi o solutie cu un wc ecologic sau macar prin astuparea celui existent si mutarea sa in alt loc. Nu sfatuiesc pe nimeni sa innopteze la Omu decat in caz de forta majora. Spre informare, un loc la prici in dormitorul comun de 30 de persoane este 30 de lei.

In vara asta dupa aventura din Fagaras am mers cu niste prieteni din nou la Omu si la Varful  Ocolit. Vremea a fost excelenta si noi mai sprinteni asa ca am ajuns in doua ore. Sfatul meu pentru cei care vor sa faca acest traseu este sa ajunga la Telecabina cel tarziu la 6,30 pentru ca in sezon coada se formeaza de pe la 5,30 si daca ajungi dupa ora 7 risti sa nu te mai poti intoarce din cauza aglomeratiei (cel tarziu la ora 16 trebuie ajuns la Telecabina deoarece de obicei este o coada de 1-3 ore) si asta presupune cazarea la cabana sau coborarea pe Jepi pe care nu o recomand.

Peisajul merita efortul. Si nu uitati sa urcati si pe Varful Ocolit pentru ca privelistea este chiar si mai interesanta decat de pe Omu si in plus pentru cei care cred poate fi si o experienta cel putin interesanta.

De la Telecabina Babele se porneste pe traseul marcat cu banda galbena cu timp recomandat intre 2 ore si jumatate si 3 ore. Se trece pe langa Sfinx, urmează o scurtă porţiune pe drumul alpin iar după un urcus domol se ajunge ajunge în Saua Sugarilor unde traseul se bifurca: in stanga, poteca de iarna urca peste Coltii Obarsiei si înainte, varianta de vara (recomandata) pe la Cerdacul Obarsiei. Cele doua variante se reintalnesc în Saua Vaii Cerbului. Urmează urcusul spre Varful Gavanele  ( in apropierea caruia se intersecteaza cu traseul care vine de la Hotel Peştera – Valea Obarsiei marcat cu bandă albastra. După ocolirea Vârfului Bucura Dumbravă caruia tocmai de aceea ii spune si Varful Ocolit (2503 m), traseul ajunge la Cabana Omu (2505 m). Pentru cei care se incumeta sa doarma la cabana e bine sa faca totusi o rezervare (tel: 0744.567.290, 0744.221.582, 0244 320677) pentru ca desi conditiile sunt cele pe care le-am prezentat,  in perioadele aglomerate exista posibilitatea sa fie cabana plina.

Alina Moise

Delta – liniste, relaxare si frumusete cat cuprinde

Daca doriti un concediu in adevaratul inteles al cuvantului atunci va recomand sa mergeti in Delta. Sunt foarte multe locatii si oferte pentru toate buzunarele si pretentiile. Delta este un loc special si merita vizitat. O plimbare pe canale cu vaporasul sau cu salupa te poarta intr-o lume aparte, in care fiecare copac parca iti spune povestea acestor locuri. Niciun copac nu seamana cu celalalt si au o multitudine de forme care iti incanta ochiul si as putea spune chiar sufletul, daca lasi linistea si maretia sa te patrunda. Pozele nu spun nici pe sfert ce reprezinta cu adevarat Delta, dar va las sa va bucurati de ele, ca o promisiune pentru momentul in care va veti lasa si voi purtati pe valurile Dunarii.

Daca va doriti un concediu in mijlocul naturii atunci trebuie sa va luati cortul si accesoriile pentru campare si pescuit, sa lasati masina in parcare la Tulcea (fara nicio grija – o veti gasi intacta la intoarcere) si sa porniti pe Dunare in cautarea aventurii. Puteti apela la o firma specializata pentru a va transporta la un loc bun de campare – gasiti mai multe detalii pe www.naverapide.ro , www.ecodeltafishing.eu/informatii-utile/transport-delta-dunarii ,  www.cubarcaindelta.ro .  Pentru cei care vor sa mearga in zona Mahmudia – Murighiol se poate ajunge cu masina (30-35 km). Aici exista posibilitatea de a campa intr-un camping amenajat la http://www.lotuscamping.com , www.dolphincamping.ro , http://campinglacmurighiol.ro/index_ro.html . O locatie care ofera  posibilitati de cazare pentru toate gusturile, chiar si cele mai sofisticate este complexul Eden de la Gura Portitei ( se merge cu masina pana la Jurilovca(5lei/zi parcarea) si de acolo cu vaporul (50 lei) sau salupa (200 lei). Pentru amatorii de cort – 30 lei/zi, iar pentru cei care doresc confort ofertele sunt numeroase si puteti gasi detalii pe www.guraportitei.ro/tarife.html .

O locatie unde merita sa petreceti cateva zile de concediu este Mila 35. Eu am fost 4 zile in aceasta vara si m-am simtit excelent. Aveti absolut tot ce va doriti: cazare, masa, piscina, peisaj, liniste – toate la superlativ. Au si niste oferte interesante de la 250 lei/persoana/3 zile, pana la 945 lei/persoana/o saptamana all inclusive – gasiti detalii la www.mila35.ro . Masina o lasati la Tulcea si sunteti preluati cu vaporasul chiar de cei de la Mila 35, calatoria fiind inclusa in pretul pachetului achizitionat.

Oriunde veti merge in Delta aveti ce vedea, dar mai ales nu uitati sa faceti o calatorie pe canale cu vaporasul, salupa sau chiar cu barca, in functie de posibilitati. Nu veti avea ce regreta.

Alina Moise

Un week-end in Poiana Tapului

Cand timpul si betoanele parca ne preseaza simtim nevoia sa evadam cat mai rapid. Pentru noi bucurestenii cel mai usor este sa dam o fuga pe Valea Prahovei, dar parca ne sperie si mai tare aglomeratia din Sinaia, Busteni sau Predeal. Eu am gasit o alternativa: Poiana Tapului. Cazarea este si mai ieftina, doi pasi pana in Busteni si un traseu spre Cascada Urlatoarea mult mai frumos, mai usor si mai linistit decat cel care porneste de sub telecabina din Busteni. Ca punct de reper aveti biserica din Poiana Tapului, iar prima strada pe partea stanga este cea care se numeste chiar Strada Urlatoarei. Exista si un indicator care va anunta ca mai aveti 45 de minute pana la cascada si este cat se poate de corect. Este foarte putin de urcat si seamana mai mult cu o plimbare prin padure iar cascada merita vazuta si revazuta (eu am mai fost de vreo trei ori dar intotdeauna pe traseul de la Busteni). Pentru cei care vor sa faca si un picnic la Urlatoare exista doua variante: mancarea in rucsac la purtator sau un mic si o bere la gura cascadei la un pret cei drept un pic mai ridicat. Dar nu-i bai, pana la urma privelistea conteaza si un pic de relaxare, nu-i asa ?

Cine vrea sa adauge si putina hrana sufleteasca trebuie sa aleaga pentru intoarcere drumul spre Busteni, sa coboare spre oras de la Telecabina si pe partea dreapta va vedea un indicator spre Manastirea Caraiman, un loc cu adevarat binecuvantat. Se urca putin prin padure apoi la dreapta se vede manastirea si bradul in forma de policandru cu crucea in varf, inconjurat de o constructie unde se afla Aghezmatarul, locul cel mai iubit de credinciosi si foarte incarcat energetic. Aici vin multi pelerini  care se roaga pentru sanatate si pleaca simtindu-se mult mai bine, mai ales dupa ce primesc si binecuvantarea parintelui Gherontie, un om cu adevarat sfant. Pentru cei care aleg sa vina cu masina pot urca la manastire pe strada Palanca. Dar oricum ar fi important este sa ajungeti la Manastirea Caraiman.  Este o adevarata sarbatoare pentru suflet.

Alina Moise

Cu Mocanita pe Valea Vaserului

Sa continuam calatoria noastra virtuala pe meleaguri Maramuresene. Cine ajunge in aceasta zona mirifica trebuie sa-si puna in planul de vacanta si o calatorie cu Mocanita pe Valea Vaserului. Va spun din proprie experienta ca merita tot efortul pentru ca aveti ce vedea.

Mocanita sau trenuletul tras de locomotiva cu aburi are drept statie de plecare localitatea Viseul de Sus si circula pe un traseu de aproape 6o de km (daca intre timp au reusit sa repare tot terasamentul deoarece anul trecut era functional numai jumatate). Pentru a va asigura un loc in Mocanita trebuie sa va treziti de dimineata si sa va prezentati la casa de bilete cel tarziu la 7,30. Un bilet costa pentru adulti 43 de lei iar pentru copii 27 de lei. Toate detaliile le puteti gasi pe site-ul http://www.cffviseu.com/ro/index.html . Cel mai bine este sa incercati sa prindeti locuri pe la mijlocul trenului deoarece primul vagon de langa locomotiva este cel mai expus scanteilor si va puteti alege cu cateva gauri in haine si cu ceva funingine pe fata (iar la intoarcere ultimul vagon devine primul).

Ca sa va trezesc interesul am sa va arat cateva peisaje pe care am reusit sa le surprind din Mocanita. Sper sa va placa si sa va indemne la drum. Eu va spun ca merita.

Alina Moise

Campinguri la munte (1)

Asa cum am promis revin cu informatii despre campingurile de la munte. Saptamana trecuta am reusit sa vizitez trei dintre ele, asa ca am ce sa va povestesc.

La intrarea in Sinaia se afla Camping Izvorul Rece (Dn1 Km 117, tel. 0244.314.881, 0723.351.803), chiar langa motelul cu acelasi nume, de altfel ca sa aveti acces in camping trebuie sa va adresati la receptia motelului. Preturile sunt rezonabile: 20 lei/zi pentru cort mic si 25 lei/zi pentru cort mare. Anii trecuti am stat in camping si m-am simtit bine, fiind curat si linistit, dar saptamana trecuta mi s-a parut cam parasit, doar cateva casute ocupate, o rulota si nici un cort, iar poarta din spate care da in padure era larg deschisa si niste mormane de pamant exact in zona de rulote si corturi. Asa ca am plecat mai departe spre un camping mai primitor.

O zona pe care nu o recomand, desi  foarte populara este Valea Cerbului din Busteni. Nu este un camping amenajat dar se aduna uneori chiar sute de oameni cu corturi si rulote sau doar pentru un gratar. Din centrul Bustenilor, de langa motelul New Miorita se face la dreapta si apoi pe un drum de tara de cativa km se ajunge in apropierea cabanei Diham unde se afla zona de campare improvizata. Anii trecuti exista si o bariera cu taxa de intrare 10 lei. Zona este destul de murdara si vizitata in fiecare seara si uneori chiar ziua in amiaza mare de ursi gunoieri. Daca tineti neaparat sa mergeti aici cu cortul este bine sa va asezati unde sunt si alte corturi si noaptea sa nu tineti mancare in cort.

De departe cel mai bun camping din zona este Camping Darste (Calea Bucuresti nr.285, DN 1, KM 160, tel. 0268.33.99.67, www.campingdirste.ro) care se afla chiar la intrarea in Brasov pe partea dreapta. Acest camping are absolut tot ce trebuie si este ideal pentru corturi si rulote, dar are si o oferta excelenta pentru amatorii de confort. Zona pentru corturi si rulote este foarte bine delimitata, existand locuri numerotate unde exista posibilitatea de racordare la apa si curent electric. Preturile sunt bune: 13 lei/persoana/zi si 14 lei/curentul/zi. Nu se percep taxe suplimentare pentru cort sau masina. Exista si locuri fara racordare la curent pentru cei care nu doresc acest lucru. Grupurile sanitare sunt foarte curate si cu apa calda la discretie. Campingul este foarte bine intretinut, curat, linistit, cu multa umbra si cu o priveliste deosebita. Nu veti avea probleme cu fumul de gratare deoarece exista o zona special amenajata (acoperita) cu gratar mare, mese si scaune si zona pentru spalat vasele. Daca nu vreti sa mergeti cu cortul exista posibilitatea de a va caza la casute, cabane sau motel. Pentru preturi intrati pe site, iar eu am sa va arat cateva fotografii cu tipurile de casute si cabane, acestea din urma avand toate dotarile: tv, frigider, grupuri sanitare proprii si chiar calorifere electrice.Pentru amatorii de excursii, in apropiere se afla satul turistic Bunloc  si zona Dambu Morii (o jumatate de ora de mers pe jos sau 10 minute cu masina) de unde pornesc mai multe trasee, dintre care cel prezentat in postul anterior, spre Canionul 7 scari. Eu m-am simtit excelent in Camping Darste si am de gand sa merg acolo ori de cate ori timpul mi-o va permite.

Pentru cei care vor sa evite aglomeratia de pe DN1 le recomand cu caldura zona Cheia. Aici exista cel putin doua variante: camparea in locuri neamenajate pe marginea drumului (unde se strang mai multi cu corturi si rulote) sau in Camping Mos Martin (DN1A, tel. 0788.011.975, 0244-294094) chiar la intrarea in Cheia pe partea stanga. Preturile sunt decente: 18 lei cort/zi indiferent de dimensiuni, curent electric 8 lei/zi, fara alte taxe pe persoana sau pentru masina. Exista si posibilitatea de cazare la casute (50 lei/casuta/z)i sau in cabana (intre 60 si 75 lei/camera/zi). Este curat liniste si foarte placut. Grupurile sanitare sunt curate si exista apa calda cateva ore dimineata si seara. De aici se pot face excursii pe Muntele Rosu, Ciucas sau Cheile Cheitei. De altfel am sa va descriu cat de curand si aceste trasee in amanunt. In functie de zonele pe care le voi mai colinda in aceasta vara frumoasa am sa va mai povestesc si despre alte campinguri din zona de munte.

Alina Moise

Canionul 7 scari

O destinatie de week-end mai mult decat interesanta este zona Canionului 7 scari. Mergand pe DN1, intre Predeal si Brasov, in Timisul de Jos se face la dreapta pe un pod (exista o reclama cu pensiunea Hanul Dambu Morii). Este la mai putin de 1 km de placuta care semnaleaza intrarea in Brasov. In fata se vad ruinele fostei cabane Dambu Morii si reprezinta punctul de plecare pentru mai multe trasee turistice. De departe cel mai interesant si chiar palpitant este cel care duce la cabana Piatra Mare prin Canionul 7 scari.

Se porneste pe poteca marcata cu banda galbena. Este liniste, curatenie (si foarte bine ar fi sa ramana asa), cateva mini-cascade si locuri de odihna amenajate unde puteti sa va opriti pentru odihna si chiar o gustare. Dupa circa o ora si treizeci de minute de urcus pe pante domoale se ajunge in zona de intrare in canion. Se vede deja prima scara din cele 7 care au dat numele zonei. Aici veti gasi o placuta de avertizare veche de vreo trei ani cand au fost inundatii si s-a deteriorat infrastructura. Cred ca a fost lasata acolo intentionat pentru ca nu au reparat cum trebuie scarile si podetele          ( lipseste o treapta la a doua scara si sunt foarte multe goluri in zona podetelor). Dar cu un dram de curaj si foarte multa atentie se poate trece. Eu am parcurs canionul in 20 de minute. Trebuie mare atentie la cea de-a doua scara, care este si cea mai inalta si curge si apa de la cascada chiar pe ea, aici lipseste o treapta si e facuta o improvizatie. Treptele sunt foarte alunecoase dar privelistea merita tot efortul. Dar celor cu probleme de echilibru sau rau de inaltime nu le recomand acest traseu.

Exista si un traseu de ocolire a canionului pentru cei care vor sa ajunga la cabana Piatra Mare fara sa treaca prin stresul scarilor si eu il recomand pentru intoarcerea din canion pentru ca poate fi mai periculos la coborare. Dupa ce am vizitat canionul am luat-o la dreapta pe poteca marcata cu un punct rosu, am urcat o portiune mai abrupta (atentie sa urmati punctul rosu si nu banda galbena care va duce la Piatra Mare) si am ajuns la locul de pornire de la Dambu Morii intr-o ora si jumatate.  Dus-intors am facut trei ore si jumatate cu tot cu popasurile pentru fotografii si odihna.

Alina Moise

Sapanta – veselie pe taramul tristetii

Intr-o postare anterioara v-am prezentat Valea Izei cu toate frumusetile ei  si am promis ca voi continua pe teme maramuresene. Si nu se poate o vizita in aceasta zona a tarii care sa nu cuprinda si Cimitirul vesel de la Sapanta. Nu voi reveni asupra traseului prezentat anterior si va voi spune ca de pe Valea Izei ajungeti  la Sapanta cam intr-o ora si jumatate, trecand prin Sighetul Marmatiei.

Si daca tot am pomenit de Sighetu Marmatiei trebuie sa va spun ca nu ar strica sa va faceti timp pentru a vizita Memorialul victimelor comunismului (str. Corneliu Coposu nr. 4 – in centrul istoric). Acolo istoria este vie si foarte dureroasa si merita cel putin o ora sau doua din timpul fiecaruia dintre noi.  Programul de vizitare este de luni pana duminica intre orele 9,30 -18,00 si costa doar 6 lei. Muzeul se afla in fosta inchisoare de la Sighet care a fost construita de austro-ungari in 1897 iar din 1948 pana in 1955 a devenit un adevarat lagar de exterminare pentru elita intelectualitatii si politicii romanesti organizat de comunisti. Din 200 de detinuti 52 au murit, printre ei si Iuliu Maniu. In 1977 inchisoarea a fost transformata in fabrica de maturi, dupa 89 devenind o ruina preluata in 1993 de Fundatia Academia Civica si transformata in muzeu.

Dar sa ne continuam drumul spre Sapanta. Trebuie sa va previn ca apropierea de granita cu Ucraina poate crea anumite probleme de… retea, asa ca atentie la mobile sa nu va treziti pe urma ca platiti convorbiri pe roaming! Dar alte inconveniente nu sunt. Drumul este destul de bun si zona frumoasa. Nu trebuie sa va faceti nici probleme pentru cazare. Eu am mers la Camping Poieni si nu mi-a parut rau – locatia placuta si bine amenajata, curatenie si liniste. Anul trecut costa 15 lei/cort/zi indiferent de numarul de persoane cu acces si la curent electric. Am intampinat un singur impediment – gropanele de pe strada principala din Sapanta, foarte greu de evitat mai ales pe intuneric. Pentru amatorii de confort zona este plina de pensiuni pentru toate gusturile si buzunarele.

In Sapanta aveti si ce vedea si ce gusta. Palinca este la ea acasa si va fi foarte apreciata de catre cunoscatori. La fel si portul maramuresan, ca si vestitele masti si cergi – toate pot fi achizitionate de la tarabele din centrul localitatii dar la preturi pe masura.

Atractia principala este desigur Cimitirul vesel. Taxa de intrare este de 3 lei in schimbul carora primesti o iconita. Culoarea dominanta este albastrul cu care sunt vopsite majoritatea crucilor. Sunt mai mult de 800 de cruci, fiecare cu povestea ei, o poveste in versuri si in culori stralucitoare. Din 1934 cand un localnic, Ioan Stan Patras a inceput sa sculpteze crucile pentru familia sa si sa le personalizeze cu cate o cimilitura pe post de epitaf si pana in prezent s-a adunat o comoara de viata, traditie si simplitate transformata in adevarata arta naiva. Acesti oameni demonstreaza tuturor ca pentru cei care traiesc cu adevarat moartea nu este decat un fapt de viata. Va las sa va delectati cu imaginile care spun totul.

Dar minunile din Sapanta nu se opresc aici. De curand a fost construita Manastirea Peri, cea mai inalta biserica de lemn din lume, biserica ce poarta hramul Sfântul Arhanghel Mihail,  inalta de 78 de metri (se zice  ca ar fi mai inalta decat Statuia Libertatii din New York). Se afla intr-o oaza de liniste si de verdeata si te face sa te simti cu adevarat cate se poate de bine.

Alina Moise